Critica poetică este un tip de critică literară care se concentrează în mod specific pe analiza și interpretarea poeziei. Critica poetică se preocupă de studiul limbajului, formei și tehnicii poetice, precum și a contextelor sociale și culturale în care este produsă și consumată poezia. Există mai multe abordări diferite ale criticii poetice, inclusiv:
• Formalism: Criticii poetici formalist se concentrează pe elementele formale ale poeziei, cum ar fi rima, metrul și structura strofă, și modul în care aceste elemente contribuie la sensul și impactul poeziei.
• Structuralism: criticii poetici structuralisti privesc poezia ca pe un sistem de semne si simboluri care pot fi analizate folosind metode structuraliste. Ei se concentrează pe relațiile dintre diferitele elemente ale poeziei, cum ar fi relația dintre vorbitor și public și modul în care aceste relații creează sens.
• Cititor-răspuns: Critica poetică cititor-răspuns subliniază rolul cititorului în interpretarea unei poezii. Această abordare se concentrează pe modul în care cititorii interacționează și răspund la poezie și pe modul în care experiențele și perspectivele lor individuale le modelează interpretarea.
• Critica culturală: Critica de poetică culturală se concentrează pe contextele sociale și culturale în care poezia este produsă și consumată. Această abordare ia în considerare modul în care poemul reflectă și comentează problemele culturale și politice ale timpului său.
• Critica feministă: critica poetică feministă examinează modul în care genul, puterea și identitatea sunt reprezentate în poezie. Această abordare ia în considerare modul în care poemul reflectă și provoacă rolurile și stereotipurile de gen și modul în care reprezintă experiențele femeilor. În general, critica poetică încearcă să ne aprofundeze înțelegerea poeziei ca formă de artă, explorând modurile în care limba, forma și contextul cultural lucrează împreună pentru a crea sens și impact. ….
Conu Marius 