Poetica interioară se referă la funcționarea interioară a unui poem – elementele mai profunde, mai personale care dau poemului profunzimea sa emoțională și intelectuală. Ea cuprinde gândurile, sentimentele și experiențele poetului care informează poemul, precum și modul în care aceste elemente sunt traduse în limbaj și formă. Unele aspecte ale poeticii interioare includ:
• Ton: calitatea emoțională sau atitudinea exprimată în poezie, adesea transmisă prin alegerea cuvintelor și sintaxă.
• Vocea: persoana sau perspectiva din care este scrisă poezia, care poate fi vocea proprie a poetului sau una ficționalizată.
• Tema: mesajul sau sensul de bază al poemului, adesea legat de experiențele umane universale, cum ar fi dragostea, pierderea sau identitatea.
• Imagini: Utilizarea limbajului senzorial pentru a crea imagini mentale vii care apelează la simțurile și emoțiile cititorului.
• Simbolism: Utilizarea obiectelor, imaginilor sau cuvintelor pentru a reprezenta idei sau concepte abstracte.
• Dicție: Alegerea șiutilizarea cuvintelor în poezie, care pot transmite tonul și vocea poemului.
• Sintaxă: modul în care cuvintele și frazele sunt aranjate într-o propoziție sau într-o linie de poezie, care poate crea accent, ritm și sens. Împreună, aceste elemente lucrează pentru a crea o lume interioară bogată și complexă în cadrul poemului, dezvăluind gândurile, sentimentele și experiențele poetului într-un mod care rezonează cu cititorul. …
Conu Marius 